Asa cum ne-au obisnuit la ultimile filme, fratii Coen nu isi mai impart sarcinile, ci le fac impreuna: scris, regizat si produs. Isi impart asadar premiile Academiei pentru regie si pentru cel mai bun film. Asta deja a trecut, ei merg mai departe. A fost lansat Burn After Reading. Totul merge snur, avand in vedere ca la urmatorul film deja s-au terminat filmarile, dar sa nu anticipez prea mult. Ne oprima la prezent. Schimbarea apare odata cu operatorul. Emmanuel Lubezki, operatorul lui Alfonso Cuaron, care si-a "semnat" imaginea pe multe filme remarcabile, l-a inlocuit pe Roger Deakins. Nu o spun intamplator, ci pentru ca m-a surprins din doua motive. Odata, pentru ca Deakins a ajutat in mod esential la definirea stilului Coenilor, cu un decupaj bine definit si o imagine clara, ducand spre filmul noir si cand nu era cazul. Si la fel de mult m-a surprins faptul ca Lubezki ii foloseste stilul. Este clar ca realizatorii nu au vrut o schimbare, si Deakins a fost ocupat. Cert este ca s-au reunit si au filmat impreuna, A Serious Man. Muzica? Carter Burwell, bineinteles. Destul de stranie, cateodata emotia emanata depaseste cu mult cadrul dramaturgic, care este mai mult dezorientativ. Dar si farsa e pana la urma o drama.
Povestea este imprevizibila, cu rasturnari de situatie realizate in ritmul scurt-metrajelor. Intrigile se tin lant, practic neexistand un fir epic de sine statator pentru a fixa un moment initial. Totul este luat din mers, fiecare personaj avand varianta sa, teoria sa si adevarul sau. Actorii fantastici si ei. In ordinea aparitiei: John Malkovich. Pe lista mea a marilor actori americani in viata, se inscrie printre primii, printre Buscemi, Hoffman si Keitel. Este un personaj static. Starea lui este neschimbata, intotdeauna fiind impulsiv, actionand in mod violent, ne bucuram chiar de un pumn in figura lui Brad Pitt. Isi asigura dominatia prin agresivitate, iar inteligenta sa este ridiculizata. Nevasta lui Joel Coen, Frances McDormand, face din nou un rol foarte credibil. Ea reprezinta femeia americana de zi cu zi, si nu "cea de la Hollywood". Nu actioneaza cu precizia din Fargo, ci are mai degraba o gandire episodica, atentia fiindu-i atrasa intotdeauna de ultima "provocare". Brad Pitt joaca un dement total, iar George Clooney pe al unui idiot total. Intalnirea celor doi este punctul forte al credibilitatii actoricesti. Nu tind spre spoiler, asa ca ma abtin sa spun doar ca scena respectiva este senzationala datorita unor expresii faciale de geniu si a unor reactii deloc fortate, dar profund convingatoare. Tilda Swinton are o aparitie rece, fara fond si deloc spirituala. In antiteza cu ea se afla Richard Jenkins, acelasi gen de milog pe care il tot vedem prin filme si pe strada. Indragostitul bleg din Dancer in the Dark, daca vreti, care o astepta cu dubita aia hidoasa pe Bjork sa o conduca in vizuina ei.
Mult umor negru si foarte mult absurd. Finalul de asemnea intervine intr-un moment in care parca incepi sa intelegi ce este de neinteles. Vizionand intreaga filmografie a Coenilor (si nu odata) pot imparti creatia lor in doua stari: filmul de tribut si filmul personal. Acesta face parte din prima parte. Tributul nu mai intervine asa de evident ca pana acum, inclinat filmele anilor '40, '50, in special pentru Frank Capra pentru povestile tipice de oras, realizate intr-un spirit regizoral umoristic, screwball-ul himeric ce a transformat divertismentul in magie. Dar exista, si se extinde pentru a aduce un omagiu unor anonimi care fac schimb de destine in cel mai pur stil shakespearian (avem precendentele Miller's Crossing si Fargo).
Burn After Reading nu tinde sa fie mai mult decat este. Tot unul din mentorii lui Joel si Ethan spunea: "it's just a movie". Cateodata chiar nu vrei altceva, decat o reactie efervescenta intr-o poveste. Pana la urma totul merge pe filosofia Vaginopolis: nu te lua prea in serios daca vrei sa ajungi la umorul de calitate. Si deja vorbim de un umor intelectual si elevat cand vorbim de acesti creatori moderni care "fura" din istoria filmului cat pot de mult.
Un regret profesional. Actorul nu i-a intotdeauna repetia ca fiind ceva serios:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu